Mormântul viteazului domn al Munteniei a fost deschis.

Sarcofagul lui Mircea cel Bătrân de la Mânăstirea Cozia este original—confirmă arheologii după redeschiderea mormântului după aproape un secol

Sarcofagul în care odihnește Mircea cel Bătrân la Mânăstirea Cozia este cel autentic, susțin specialiștii vâlceni, care au redeschis recent mormântul domnitorului—pentru prima dată în aproape 100 de ani.

La proiectul de cercetare participă echipe multidisciplinare: de la Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” și Centrul de Cercetări Antropologice și Biomedicale „Olga Necrasov” (Filiala Iași a Academiei Române). Obiectivele sunt duble: pe de o parte, se urmărește descărcarea arheologică a monumentelor din ansamblul monahal de la Călimănești, în perspectiva viitoarelor restaurări; pe de altă parte, se dorește verificarea autenticității sarcofagului—unic în tipologia mormintelor domnești și boierești din țară, datorită formei sale distincte—în contextul unor voci persistente conform cărora ar fi fost mutat la începutul secolului XX.

Mircea cel Bătrân (1355–1418), unul dintre cei mai importanți voievozi ai Țării Românești, a murit la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat, conform dorinței sale, la 4 februarie, chiar în biserica ctitorită de el de la Călimănești. De-a lungul timpului, atât mormântul, cât și biserica au suferit numeroase profanări, ca urmare a evenimentelor istorice turbulente.

''Primele informații veridice legate de profanarea mormântului sunt din anul 1821, când trupele eteriste, care se retrăgeau către Transilvania după înfrângerea de la Drăgășani, jefuiesc mănăstirea și implicit locul de veci al domnitorului. O altă profanare este menționată în perioada ocupației germane în perioada anilor 1916-1918. Într-un document din martie 1919, superiorul mânăstirii, Protosinghel Anastasie Popescu, scria Ministerului Culturii că 'Monumentul Cozia se află într-o stare jalnică, de plâns, din cauza armatelor inamice care în invazie pe marginea Oltului au prădat și au profanat acest sfânt lăcaș, biserica și paraclisul transformându-le în grajd de cai, iar casele devastându-le și lăsându-le într-o completă ruină'. Trupele care au ocupat Cozia au spart piatra comemorativă de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân, aceasta fiind refăcută în 1936, cu o pisanie alcătuită de Nicolae Iorga. În 1938, piatra a fost schimbată, în locul ei așezându-se pe mormântul voievodului actuala piatră funerară, care a fost adusă din Bulgaria'', a relatat arheologul vâlcean Ion Tuțulescu, care are certitudinea că cercetările arheologice vor aduce noi informații legate de ansamblul monahal.

Mânăstirea Cozia, situată în inima Olteniei, pe Valea Oltului, este considerată cea mai semnificativă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Totuși, unele surse îl desemnează pe tatăl său, Radu I (1330–1383), drept fondator al mănăstirii, cunoscută în evul mediu sub numele de Nucet. Slujba de sfințire a avut loc la 18 mai 1388, fiind oficiată de Sfântul Nicodim de la Tismana—figură marcantă a monahismului românesc, reorganizator al vieții monastice în Oltenia și întemeietor al mănăstirilor de la Vodița și Tismana. Primul egumen al Coziei a fost ieromonahul Chir Gavriil, discipol direct al Sfântului Nicodim.

Ansamblul monumental al Mănăstirii Cozia, declarat monument istoric de importanță națională, include:

• Biserica „Sfânta Treime” (1388), cu pridvor adăugat în vest între 1705–1707;

• Paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (1583), situat în colțul sud-estic al incintei;

• Paraclisul „Duminica Tuturor Sfinților” (1710), în colțul nord-estic, cu restaurări parțiale între 1958–1959;

• Trapeza, construită în 1853;

• Corpurile de clădire ce închid incinta (pe laturile de nord, sud și est), cu stratificări datând din secolele XIV, XVI și XVIII.

Această intervenție arheologică recentă nu doar că reconfirmă valoarea istorică și simbolică a locului, dar deschide și noi perspective pentru înțelegerea contextului funerar și ritual al puterii medievale românești.

În imagine se observă cutiile de marmură de Rusciuk ce conțin atât osemintele domnitorului Munteniei, cât și cele ale mamei lui Mihai Viteazul, călugărită la mânăstirea Cozia cu numele de Teofana.